Prăpastia dintre România reală și România privilegiaților ne costă pe toți, iar dacă nu o reducem unii vor continua să prospere la umbra superbeneficiilor.
Am văzut și eu știrea despre risipa uriașă din companiile de stat, după ce Guvernul a publicat un document care arată, încă o dată, că reforma începută de premierul Ilie Bolojan este soluția corectă pentru a echilibra raportul dintre cei care produc valoare adăugată și cei care doar o consumă.
250.000 lei. 115.000 lei. 100.000 lei. Atât încasează la sfârșit de lună directori de companii de stat.
Tabloul n-ar fi complet fără „surprizele” din consiliile de administrație, unde, de exemplu la companii din Energie și Transporturi, indemnizațiile lunare încep de la 28.000 lei și se opresc pe la 80.000 lei.
Dacă facem comparația între românii care muncesc cinstit pentru coșul zilnic al familiei și își chibzuiesc viața până la următoarea zi de salariu, și cei care încasează regește pentru funcțiile pe care le au la vârful companiilor de stat, nu pentru efort și rezultate, prima concluzie e că vorbim despre două lumi care au ajuns să fie din ce în ce mai îndepărtate una de cealaltă.
Unii se trezesc cu noaptea-n cap în fiecare zi să meargă la lucru și plătesc rate și taxe până la ultimul leu, alții trag linie la finalul unei luni și au încasări cu 4 sau 5 zerouri (!!!), de cele mai multe ori pentru o semnătură, o ședință sau pentru simpla prezență.
A doua concluzie e că avem un sistem în care oamenii care trăiesc din salarii adunate de 4.000 – 6.000 lei pe lună, și să nu uităm că sunt diferențe mari între salariile din Capitală sau marile orașe și cele din alte regiuni, susțin viața fără griji a unora care, în multe cazuri, nici măcar nu pot fi evaluați după criterii clare de performanță, cu toate că iau bonusuri anuale consistente.
Un stat corect e unul care plătește corect, adică după muncă, după merit, după rezultat. Când privilegiații ajung să fie plătiți și din banii a milioane de români care trag din greu să întrețină luxul câtorva, e evident că vorbim despre un stat căpușat de sinecuri care nu aduc valoare adăugată, doar irosesc resurse.
Legea care pune limite la salariile și numărul de membri din conducerea companiilor de stat, lege pentru care premierul Ilie Bolojan și-a asumat răspunderea în Parlament, a fost semnată și promulgată de președintele Nicușor Dan.
De acum, companiile care funcționează în sistem unitar vor avea un consiliu de administrație (CA) format din doar 3 membri, iar cele cu sistem dualist vor fi supravegheate de 5 membri în CA.
Salariile fixe ale șefilor din companiile de stat nu vor mai putea depăși de două ori media salariului mediu pe ultimele 12 luni. Bonusurile lor, adică partea variabilă, nu vor putea fi mai mari de patru ori această medie, în funcție de cât de bine merge regia autonomă.
În același timp, legea aduce reguli noi pentru alegerea directorilor și administratorilor și stabilește indicatori clari de performanță, ca să fie mai ușor de văzut cine chiar face treabă și cine doar stă pe funcție.
Unii vor spune că e un pas mic și insuficient, însă eu cred că statul se poate însănătoși prin astfel de corecții care taie excesele și pun munca cinstită acolo unde trebuia să rămână dintotdeauna: pe primul loc.
Sursa: Mircea Fechet, deputat de Bacau.
